Taxiurile (episoadele 1 pana la 3)

Problema mea cea mai mare, in momentul de fata, este ninsoarea!
Am masina, dar masinuta mea are cauciucuri de vara..De ce? Eh! Din o mie si una de motive, incepand cu faptul ca nu mi le-am comandat la timp...Oricum, nu asta e dilema mea de azi - asta e doar motivul! Sau unul dintre...
Al doilea motiv ar fi ca imi place sa dorm prea mult si nu ma pot trezi destul de devreme incat sa merg cu metroul la munca, asa ca sunt...nevoita (don't blame me - sustin economia tarii!!)..sa merg cu taxiul la munca.
Si de aici incepe dilema mea...in 3 parti!
Partea/ episodul 1.
Cat de tare sa fiu eu sa ii spun taximetristului pe unde sa o ia??
Marti - prima zi cu ninsoare - am nimerit un taximetrist in prima lui zi de taximetrist - sau a cincea, dupa cum sustinea el. Asta n-ar fi asa grav. E normal ca toti incep candva...norocu' meu sa dau peste un incepator! Oricum, acea calatorie a fost o adevarata peripetie!
Ma urc in masina si ii spun: "Calea Dorobantilor 187 B, langa Televiziune".
Ma intreaba: "Unde? Stiti eu sunt in a5a mea zi de munca pe taxi..."
Raspund politicos: "Calea Dorobantilor, la Banca Ciprului."
Ma intreaba: "Unde ati spus? Stiti, daca stiti exact adresa ajungem imediat, doar setez GPS-ul..."
Raspund oarecum surprinsa - doar spusesem adresa de 2 ori... "Calea Dorobantilor.."
Continua sa intrebe: "Da' nu stiti si numaru' nu??"
Raspund (ochii imi cresteau in orbite): " 187 B.."
Intr-un final porneste masina. Intram in coloana, la stop si se pune sa seteze GPS-ul.
"Mai imi spuneti adresa o data, va rog? Setez GPS-ul si ajungem imediat!" imi spune foarte bucuros. Intre timp se face verde.
"S-a facut verde" zic. "Va spun eu cum ajungem, nu e nici o problema" (ma gandeasc eu: "e mai simplu sa ii spun eu pe unde s-o luam - cine stie pe unde ajung daca ma bazez pe GPS-u' lu' asta!")
"Va multumesc frumos!" Si pleaca de la stop.
"La dreapta, in sus". El merge inainte. "Am zis la dreapta!". Face o curba periculoasa, ma da cu capul de geam. "La intersectie mergeti la dreapta din nou." Omu', n-am ce zice, se executa!
"Va incadrati pe banda de mers la stanga. Si acum intram pe Bulevardul Magheru."
"AAA!!" are omu' revelatie "Si aici ajungem la Romana!!!"
"Da!, apoi de la Romana, mergem la Victoriei si de acolo la Statuia Aviatorilor."
"Ahaaaa! Da-da-da! Acum stiu!!"
Numa' ca nu stia! Si a trebuit sa il ghidez de la Vistoriei la Statuia Aviatorilor...
La Statuia Aviatorilor zic:
"Sa va incadrati pe banda din dreapta, ca mergem la dreapta, pe strada paralela cu bulevardul." zic aratand cu degetul spre strada. "La prima intersectie facem la dreapta. Aveti grija ca aici este o groapa."
Exact ca reclama aia la Cronica Carcotasilor - pe urmatoarea strada la dreapta e o groapa!! :)))))
"La intersectia secundara mergem inainte si la urmatoarea facem la stanga. Acum suntem pe Pangratti."
Ma intreaba: "Cum? Pangrate??"
Raspund politicos: "Pangratti. Este strada cu Televiziunea Romana. La intersectie sunteti obligat sa o luati la dreapta si la capatul strazii la dreapta din nou. Acum am ajuns in Calea Dorobantilor."
"Vaaaaai ce usor a fost!!" debiteaza domnu' cu "Colacu'".
Eu mai sa cad de pe scaun de ras!
Ajung la servici fericita ca s-a terminat si povestesc razand totul. Concluzia colegilor: numa' mie mi se putea intampla asa ceva!
Dilema mea: Cum draci sa nu stii de Calea Dorobantilor? de Televiziunea Romana? Dar, mai ales, cum draci se ia un examen ca sa ajungi taximetrist daca tu nu stii strazile orasului in care practici o astfel de meserie???
Partea/episodul 2.
Hai frate! Nici chiar asa!!
Miercuri - a doua zi de ninsoare. Al doilea taximetrist traznit.
M-am bucurat cand am vazut ca nu zic adresa decat o data si pleaca linistit de pe loc. Nu era incepator (am ramas cu frica in san de taximetristi incepatori!! serios ca da!!)
Merge omu' pe tot felu' de stradute sa evite aglomeratia - m-am bucurat. Stiam stradutele (lucky me!).
Faza misto rau de tot a fost ca, oprind la un stop, era o covrigarie pe stanga. Se da omu' jos (mie imi pica fata) si se duce sa isi ia covrig. Deja cred ca eram cu falca la podea cand s-a intors in masina pentru ca a simtit nevoia sa se justifice:
"Mi s-a facut pofta!" Musca din covrig. "Dar se pare ca mi-am luat teapa, ca nici macar nu e cald!"
Eu inca nu-mi prea adunasem fata de pe podeaua taxiului.
Probabil ca era evident, pentru ca tot restul drumului mi-a facut teoria covrigului - ca lui ii plac cu sare mult ai calzi, aburinzi si ca ce suparat e ca asta e rece!!
Ma jur ca amutisem!! Si, pentru cei care ma cunosc, va fi extrem de clar cat de greu sunt eu de amutit!
Am ajuns la servici, am povestit faza. Concluzia colegilor: numa' mie mi se putea intampla!!
Dilema mea: Cum puii mei ii nimeresc!!?? :)))
Partea/episodul 3.
Taximetristul surd si imputit (literalmente)
Apogeul experientelor mele cu taximetristii - cel putin pe saptamana asta! pentru ca sper sa nu mai ninga si sa imi pot lua masina proprie!!
Merg dimineata la taxi. Nimeresc, in stilul meu propriu si personal (da! stiu ca e pleonasm!), o masina rabla dpdv al motorului - saraca facea niste zgomote de ziceai ca acolo isi da duhu'. Nici nu prea ar avea biata masina vina, pentru ca soferul PUTEA!! Nu stiu daca a aflat omul ca s-a inventat o chestie misto numita apa si sapun!
Pe langa asta - faza/detaliu funny- la becul din spate era atarnat un mini disco ball!! Cum spuneam - biata masina!! :))
Toate bune si frumoase. Ajungem la Romana. Omu' se incadrase sa mergem pe Caderea Basitiliei - ceea ce m-ar fi adus vis-a-vis de al meu drag loc de munca. Ii spun:
"Va rog sa mergeti pe Magheru. banca este pe partea cu Televiziunea, dupa Televiziune, si as prefera sa intram dinspre piata Charles De Gaulle." (subliniem cuvant esential DINSPRE)
Eu, intre timp, incercand sa respir si eu un aer cu un miros mai placut, am preferat sa stau cu nasul in propriul cojoc, uitandu-ma in telefon. Asta este miscarea cea mai putin ofensiva atunci cand cineva PUTE, nu??
La un moment dat ridic ochii si vad ca, la Statuia Aviatorilor, omul se incadreaza pe bulevard, mergand vertiginos spre Piata Charles De Gaulle. Imi pica fata si intreb:
"Nu va suparati, de ce v-ati incadrat pe aici?"
"Da' n-ati spus sa mergem la Piata Charles De Gaulle?"
"NU!! Am folosit Piata Charles De Gaulle ca reper al directiei de mers pe Calea Dorobantilor. V-am spus clar DINSPRE Charles De Gaulle! Banca este DUPA Televiziune!"
"A! Pai am crezut ca e una din bancile alea de aici, pana in Televiziune...Da' si pah unde ati fi vrut s-o luam???"
"Pe strada paralela si pe Pangratti?? In loc sa mai stam la atatea stopuri!!" Deja eram iritata.
Pun mana pe telefon si imi sun colega de servici.
"Vezi ca intarzii. Am ajuns in Charles De Gaulle la 17 mii de stopuri! Iti povestesc cand ajung!"
"Bine-bine, hai, pa-pa".
Ajung la servici, povestesc faza. Conluzia colegilor: numa' mie mi se putea intampla!
Dilema mea: Cat de prost sa fii sa nu asculti ce vorbeste clientu'???

Si mai am o dilema legata de taximetristi.

De fiecare data cand spun adresa spun si faptul ca banca este PE partea cu Televiziunea.
De ce naiba toti taximetristii ma duc prin Piata Dorobantilor???????????

Am prieteni care ma iubesc si ma fac sa rad des :)... part 2

Un tip se intoarce acasa dupa o seara lunga. Intra tiptil in casa, ca sa nu fie auzit, si se indreapta spre scara spre dormitor. Din nefericire greseste prima treapta, si, incercand sa se agate de balustrada, se rasuceste si cade in fund. Cele doua sticle de whisky din buzunarele de la spate se fac tandari. Strangand puternic din dinti ca sa nu urle de durere, se ridica, isi da pantalonii jos si se uita in oglinda din hol. Fundul lui taiat in zeci de locuri sangera puternic. Cu greu reuseste sa gaseasca o cutie mare de plasturi, si, cu ajutorul oglinzii, incepe sa puna cate un plasture unde vede sangele curgand. Cu chiu cu vai reuseste apoi sa ajunga in pat.
Dimineata sotia se uita chioras la el si ii zice:
- Iar ai venit beat azi noapte...
- De ce spui asta? intreba el cu o privire ingenua.
- Poate nu din cauza usii de la intrare lasata larg deschisa, poate nu din cauza cioburilor de pe trepte, poate nu din cauza darelor de sange de prin casa, poate nu din cauza ochilor tai injectati. Dar cu siguranta din cauza plasturilor lipiti pe oglinda.

Spain - post partum - day 3 and 4

Da, stiu, trisez prin a povesti 2 zile intr-una singura, dar, sincer, n-am cum sa le separ :)) Astfel, sa trecem la poveste.
M-am trezit pe la 9. Iar n-am mai putut sa stau in pat. De fapt, asa fac de fiecare data cand ies din tara - nu am stare si vreau sa vad cat mai mult din tot.
M-am gandit ca trebuie sa imi fac bagajul, pentru ca seara nu as fi avut timp. Si bine m-am gandit! :)) Mi-a luat cam 10 minute. In fond - cate haine poti sa iti iei la tine pentru 3 zile? Nu ca as mai fi avut loc de ceea ce a pus mamica pentru Ally :))
Apoi m-am gandit: "Ok. Task completed! Now what?...Aha! Mi-e foame!". M-am dus la bucatarie si am gasit un pic de cozonac si niste lapte de soia. Uimitor de bun laptele de soia! Am mancat alene si au mai trecut inca 10 minute.
M-am uitat la ceas si am simtit ca innebunesc! Am facut un dus. Inca 15 minute consumate si m-am gandit, oarecum triumfatoare, ca am consumat aproape o ora! Rotunjind pe sistem contabil :))
Cum nu mai aveam NIMIC de facut si cartea o terminasem de ziua anterioara, m-am bagat in pat sa stau degeaba. L-am auzit pe Jesus cand a plecat sa se vada cu Juan ca sa cumpere diverse pentru bar. Deci, presupun ca era ora cam 11...
Cert e ca urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este faptul ca a venit Ally la mine sa ma trezeasca si sa-mi spuna ca a sunat Jesus sa ii spuna ca el si Juan ne asteapta la cafeneaua din colt, sa mergem sa-l luam pe Pablo (baiatul lui Jesus) si sa mergem la plaja.
M-a distrat la culme fata ei adormita. A fost tare funny cand, intr-un final a vazut "biletelul" de la mine - ala care statuse pe frigiderul ei de cu o zi in urma. :))
Nu era decisa cu ce sa ma imbrac. Asa ca mi-am scos din bagaj o bluza. O data cu bluza am mai descoperit un borcan de dulceata. :)) si doua pete de dulceata pe bluza mea. Am spalat-o si uscat-o cu fierul de calcat :))
All in all am fost amandoua gata cam in 45 de minute. Ceea ce Jesus a considerat a fi un record de viteza din partea lui Ally :)) Si, sincer, nu-l invinuiesc cu nimic. :))
La plaja a fost superb! Am reusit sa fac baie in Atlantic. E mult mai sarat decat Marea Neagra. Fapt de care nu mi-am dat seama de la inceput si am deschis ochii sub apa. Nu sfatuiesc pe nimeni sa repete aceasta experienta. USTURA!!
Am sta la plaja ca doua mici reptile in timp de baietii jucau fotbal. Ally a si adormit. Cred ca si eu - nu sunt sigura, pentru ca eram foarte constienta de toate zgomotele din jurul meu...cel putin asa cred :))

Statia de tren din Jerez de la Fronterra

Dupa plaja am dat repede-repede fuga la statia de tren sa imi iau bilet pentru Madrid. Superba statia! Dar, cam atat, pentru ca trenul din Jerez ajungea prea tarziu in Madrid si mi-as fi pierdut avionul. Asa ca am fost nevoita sa imi iau bilet din Sevilla la trenul de 7:15 dimineata.
De acolo fuga-fuguta acasa sa ne spalam, machiem, imbracam, etc, etc, etc. Era deja 5 dupa-amiaza cand am ajuns acasa. Deci a fost cam fuga prin baie. Plus ca a trebuit sa impartim baia :)). Voi fi indeajuns de pudica incat sa pastrez detaliile ... sa le zicem "suculente", pentru mine. (cum spuneam - e povestea mea, sac!).
Am reusit sa fim gata pana pe la 8:30.
Am ajuns la bar intr-o fuga.
Ally si Jesus au aranjat tot in goana mare. Eu am stat deoparte sa nu incurc. Am incercat sa pun muzica, dar nu prea mi-a iesit.
Pe la 22:00 lumea inca nu venea. Nu stiam de ce. Mi se parea destul de ciudat. Serile anterioare venise lumea de destul de devreme. Nu multi oameni, dar venisera cativa.
Am iesit cu Ally sa luam tigari pentru Jesus si ne-am dat seama de ce - chiar in fata barului era o procesiune a unei fecioare - la fel ca procesiunile de Paste. Superba! Impresionanta! Bineinteles ca nu am priceput eu pre bine ce sfant se sarbatorea, dar, am ramas impresionata de statuia imensa purtata pe umerii crediinciosilor.
Ally ar zice ca sunt norocoasa - vin si eu 2 zile si vad si o procesiune ca de Paste :)) Cred ca are dreptate!
Dupa ce a trecut procesiunea a inceput sa vina lumea.
A fost o seara destul de plina. Indeajuns de plina incat sa tina barul deschis pana la 5 de dimineata, cand Ally si Jesus au fost nevoiti sa roage lumea sa plece pentru ca barul si-a depasit orele de functionare cu 2 ore deja. A fost interesant - la noi, la ora aia lumea inca mai danseaza!
Oricum eu eram un pic ingrijorata ca trebuia sa plecam acasa, sa ma schimb, sa imi termin bagajul (cele 2-3 chestii care mai trebuiau efectiv aruncate in valiza) si sa ne punem la drum. Din Jerez pana in Sevilla e de mers cam o ora cu masina. Deci - la 6, cel tarziu, trebuia sa plecam. Altfel ar fi trebuit ca Ally sa ma duca pana in Madrid :))
Inainte sa plecam ma trezesc cu Jesus care ma striga. Cica " Irina, ce e asta?" Era cu mana pe "biletel". Eu sa mor de ras. "Pai, stii, e acolo de doua zile, si tu abia acum il vezi?" :))
Am plecat la 6 si un pic. Ally a condus ca nebuna. Eram cam cu morcovul ascuns bine undeva anume, dar n-am zis nimic. Era singura varianta sa ajung la timp la tren.
Jesus adormise pe bancheta din spate. Dar, bietul de el, nu a putut sa se bucure de somn ca, din 10 in 10 minute (s-ar putea sa exagerez..un pic!), Ally il trezea sa-l intrebe daca e bine pe unde mergem. Alt morcov! :))
In final am ajuns la gara la 7 si 5 minute. Am nimerit la fix!
Cand ne-am despartit Jesus m-a luat in brate de zicea ca pleaca sor-sa. M-am simtit bine sa stiu ca i-a placut de mine. Poate pentru ca si mie mi-a placut de el. E tembel, dar o iubeste pe Ally si asta ma face sa ii trec cu vederea defectele :) si burtica - sau "radacinile" - daca e sa ne luam dupa el. La ce anume radacini, va dati si voi singurei seama :))
Pe Ally am luat-o iar pe sus....sincer...iar mi-e dor de ea. Ne vedem PREA rar!!
Am trecut de "check-in" intr-o viteza de iepure. Mi-am gasit locul in tren, am primit castile pentru muzica, am dat drumul la un canal cu muzica ceva mai acceptabila si am adormit. Iepureste. Imi era frica sa nu ratez gara :)) Doar ca trenul era expres - cu o singura statie! :)) Eh! Ce sa ceri unui creier care n-a dormit mai mult de 10 ore in 4 zile! :))
De la tren la metrou a fost usor. Deja eram experta! :)) Mi-am gasit drumul prin "padure" pana la aeroport super usor si fara peripetii.
In aeroport m-am dus sa imi iau ceva de infulecat - ajunsesem prea devreme! :))
Cand s-a dat drumul la check-in m-am dus si mi-am lasat bagajul. Acolo era o domnisoara foarte draguta si un vames (??) inalt si gras cat casa care imi zice: "Stii sa ajungi la poarta?". Raspund sincer "Nu". Vine la mine, ma ia de mana si ma taraste dupa el:
"Uite o iei pe acolo, mergi la tren, te duci in cladirea celalata a aeroportului si te iei dupa semne sa ajungi la poarta ta. Nu uita sa te uiti la ce poarta, ca pe bilet nu scrie. Da' de unde esti?"
"Din Romania" zic.
"A! Si te duci in vacanta in Romania?"
"Nu. Am fost AICI in vacanta la prietena mea"
"Dar tu stai in Madrid?"
"NU. Eu stau in Romania."
"Pai si ai venit in vacanta aici?"
"Da". (deja ma gandeam - Asta e cretin! N-am zis asta de 5 ori pana acum??)
"Aaa! Ce pacat! Stii, mie imi place de tine (se uita pe bilet - nu stiu de ce il luase el de la domnisoara de la ghiseul de check-in)..Irina. Ce nume frumos ai!"
Si ma trage de mana spre el. Eu proptesc bine o mana in pieptul lui si imi pastrez un zambet dulce pe fata. Ma trage mai spre el si da sa ma pupe. Eu intind obrazul. Imping cu forta in el, zambesc frumos si o iau la goana, indeajuns de incet sa nu vada prea tare ca fug de el, dar indeajuns de repede sa pun ceva distanta intre noi.
Parca era in romanele alea de amor ghebos...sau din filmele de groaza...inca nu m-am decis! :))
Trec de control point si imi gasesc drumul la poarta de imbarcare. A durat 20 de minute!! Ceea ce, la momentul respectiv, deja nu ma mai mira cu nimic :))
Ajung la poarta, dau sms-urile de confirmare ajungere :)) si ma instalez cat mai comfortabil posibil pe un scaun. Mai era o jumate de ora pana sa inceapa boarding-ul. Zic - ufa! in sfarsit s-a incheiat aventura mea in Spania. Ma duc acasa si DORM.
Stiti voi vorba aia: nu zii "hop!" pana nu sari parleazul?? Na! mi s-a dovedit adevarata!
Cine vine si se instaleaza pe scaun langa mine, mirosind a IFOSE? Connect-r si Mayer! "Ete na! Uite cu cine merg eu in avion!" Imi venea sa mor de ras - era ca un capac la oala aventurilor mele.
Trece jumatea de ora, cu greu si, ia ghici pe cine vad eu la poarta de imbarcare? Pe vamesul dinainte. Era sa fac infart, nu alta!!! Ma gandesc "Tac, zambesc si ma lasa in pace". Da' de unde!
Ma pun la coada. Vine la mine.
"Irina, ce loc ai?"
Eu inghit in sec, si ii arat biletul.
"Aha! !7 D..Mai trebuie sa astepti putin."
Eu toata numai zambete. Ce mai puteam sa fac? Inghiteam in sec si ma gandeam ca era destula lume in jur...dar, cum imi spusese pe nume, poate ca lumea va crede ca ma cunoaste...si cum imi faceam eu griji, na!, ca vine randul meu. Dau biletul si il vad cum trece de partea cealalta a portii. Inghit in sec. Ma ia de mana si ma trage in brate. Eu zambesc. Prin capul meu era ceva de genul "Frate, daca asta ma strange mai tare ma face plata ca o clatita! Zambeste, Irina si vezi cum scapi!".
Imi spune: "Sa ai un drum bun."
"Multumesc frumos"
Ma trage sa ma pupe. Eu imping in el si intorc obrazul.
"Nu, macar unul pe buze"
"Nu"
"De ce?"
"Pentru ca nu te cunosc, chico!" Ma imping in el si imi da drumul. Sau ma scapa - nu stiu si nici nu conteaza. "Andale!" si o iau la goana prin lume, respirand usurata ca, de data asta, am scapat.
Pana ne-am urcat a durat cam 10 minute - de ce? numai Dumnezeu stie!
Mi-am gasit locul. Langa cine stateam?? Langa Mayer!! Mirosea bine, dar e tare tare urat si plin de semne de la vaccine pe maini!! Ca sa fie treaba treaba, cine se aseaza fix pe scaunul din fata mea? Connect-r! LOOOL Am fost inconjurata de vedete mioritice :))
Avionul a avut intarziere de o ora din cauza traficului aerian congestionat pe aeroportul din Madrid :)) Deja nu ma mai mira nimic. Era si normal sa nu ajung acasa la timp!
Pe drum Mayer a adormit. Stiati ca sforaie? Nici eu! Dar am aflat, la prima mana! :))
Nu stiu de ce, dar aerul conditionat era dat pe atata frig incat am simtit nevoia sa imi pun haina la mijloc. Pe langa asta, i-am intors spatele vedetei de langa mine, m-am proptit cu spatele pe mana lui grasana si calda (atribut esential la frigul din avion) si am adormit, straduindu-ma sa nu rad prea tare de sforaielile lui.
Deci - zborul a fost rapid! :))
Am ajuns pe la 14 in tara si m-am pus pe rasete cu mama, in timp ce ii povesteam peripetiile mele din Spania.
Sper ca mai am adunat cateva rasete si aici :)

End! For now ;)

Spain - post partum - day 2

Dupa o zi mai mult decat extenuanta am reusit si eu sa dorm..pana la 9 de dimineata :)) Adica - vreo doua sau 3 ore. Dar nu mai puteam sa stau in pat...Asta fara a mai pune la socoteala faptul ca exact sub geamul de la dormitorul meu era un...hai sa ii spunem "domn" care s-a ganidt ca e momentul perfect de taiat lemne (Dumnezeu stie pentru ce!) si de tuns iarba si de facut cel mai ingrozitor zgomot posibil!
Cum sunt o fata delicata nu i-am spus tot ce gandeam...asa mai "de dulce".
In schimb m-am dus si am infulecat un sendvis ramas de cu seara si un pahar de apa. E! poate o fi fost o cana, ca pana am gasit-o am cam rascolit bucataria :)) O mini aventura dragalasa ca sa imi incep ziua cu zambetul pe buze :))
Dupa acea masa copioasa, ma gandesc - ce fac eu acum? Ca doar nu o sa ma duc peste oameni sa ii trezesc..desiiii... ma cam tenta ideea :)) M-am abtinut, totusi, si m-am pus pe cautat o bucata de hartie si un pix, sa las oamenilor un bilet, sa stie ca m-am trezit.
Zis si facut - in cele din urma. Am pus biletelul (ma rog, foaia de format A4, indoita in 2 - daca asta poate fi numita "biletel") pe usa frigiderului prins acolo cu un magnetel in forma de inimioara iubareata. Cum era singurul magnet de pe acel frigider, m-am gandit ca il vad..
M-am dus inapoi in pat si m-am pus pe terminat cartea mea cea noua si interesanta (nu, serios! chiar a fost superba!)
Oamenii au "cazut" din pat pe la orele 1 ale dupa-amiezii si am fost sa mancam "de dimineata" si sa bem o cafea.
Asa am descoperit eu ca ador mancarea spaniola - absolut superba! Daca ma mut acolo, garantat ajung cat casa :))
Mai pe seara am fost si l-am luat pe baietelul lui Jesus. O scumpete de baiat (doar cand vrea). Si am iesit la un alt suc cu inca un amic al lor.
Nu stiu cand s-a facut ora 20 si a trebuit sa deschidem clubul. Doar stiu ca m-am super distrat.
Seara a fost dementiala. Am reusit sa ... cant.. si eu cate ceva inainte sa vina clientii. Daca as fi cantat cu ei acolo ii lasam clubul fara clientela in noaptea aia :)) Exagerez, normal, dar nu chiar asa de mult :))
Am invatat sa mixez muzica si m-am simtit tare bine ca am putut sa ajut si eu la ceva - ma rog...sa nu incurc chiar atat de mult he he he. M-a distrat incredibil de tare sa vad ca exista oameni care canta cu mult mai rau decat mine :)) Si m-am distrat la culme pe baza pronuntiilor de genul "My Head will go on" :)) si acum ma bufneste rasul!! Spaniolii n-au nici o treaba cu pronuntia cuvintelor din engleza!! :)) Plus ca TOATE hiturile sunt traduse in engleza. Am auzit "My Way" - "pardeoz", se numeste "A mi manera" - de "enshpe" ori!

Ce am facut, primul lucru
atunci cand am ajuns in Berber?
Vedeti si voi singurei poza! :))

Clubul l-am inchis (ma bag si eu pe lista ca musca in lapte, dar e povestea mea asa ca, sac!) pe la 4 si am fost scoasa in oras la cea mai tare discoteca din zona - Berber.
Foarte misto! Astia au dat ceva bani pe scaune - in zona de VIP :))
Noroc ca unul dintre baieti avea cunostinte si am putut intra in zona de VIP ca aveam niste pantofi cu toc cui care imi terminasera picioarele! Multumesc Juan Antonio! :))
Dar, chiar si cu durerile infernale de picioare, tot am dansat pana m-a durut intr-o parte! Vorba aia - baba, la frumusete, sufera! Nu ma puteam desminti, nu?
Si iar am ajuns acasa pe la 7 de dimineata!

Spain - post partum - day 1

M-am intors din Spania.

A fost o experienta tare placuta si distractiva. Am invatat multe - cum ar fi: sa citesc in spaniola, sa vorbesc fara grija ca am un accent .. hai sa ii spunem, delicat - CRIMINAL :)) si, mai ales, faptul ca, daca am crezut ca grecii au o gandire alambicata, m-am inselat amarnic!! Grecii nu le ajung spaniolilor nici la degetul mic de la picior!! :))

Prima mea intalnire cu Spania a fost aeroportul din Madrid unde mi-au trebuit 45 de minute si o calatorie cu metroul ca sa imi pot lua bagajele. De ce? Pentru ca!! :))

Apoi a urmat calatoria cu metroul. A fost ceva oarecum asemanator unei plimbari lungi in padure. Desi era de o curatenie impecabila, am nimerit langa niste spanioli nu chiar atat de impecabili si intr-un labirint pe mai multe etaje de tuneluri si linii de metrou. Stiati ca Madridul are 12 linii de metrou? Eh! Eu tocmai am aflat! :)) 

A fost tare distractiv sa car dupa mine 25 de kile de bagaj in sus si in jos pe scari - nu chiar toate rulante. De ce atatea? Pai mama prietenei mele care locuieste acolo este o mamica buna si i-a trimis copilei ceea ce i-a cerut...un pic mai mult de jumate din bagajul carat de mine pe scari :)) Noroc ca s-a mai indurat cate un englez sau francez sa ma ajute sa car bagajoiul meu.

Pentru a ajunge in Sevilla a trebuit sa iau si trenul. La casa de bilete era o coada infernala. Se pare ca toti voiau in Sevilla - epidemie frate! Asa ca am nimerit fix ultimul loc din trenul de ora 19:30. Toate bune si frumoase, doar ca ceasul era 15:30 cand am cumparat eu biletul :)) Ca atare, m-am dus si mi-am luat o carte de citit. 

Ma gandeam sa imi iau in engleza, dar m-am razgandit in ultimul moment si am ales un roman de amor "ghebos" scris in spaniola - am zis ca, daca tot trebuie sa pierd vremea, sa o pierd si eu constructiv si sa incerc sa mai "umflu porcul in ajun" in incercarea disperata de a avea un vocabular mai bun...Pana la final s-a dovedit a fi o idee buna. Dar, sa revin!

Ca sa ai access la tren treci printr-un filtru ca check-in-ul de la aeroport. Mi-a placut ideea de a elimina "nasul" din ecuatie! Trenul era foarte curat. Iar spaniolii au fost foarte draguti in a ma ajuta sa pun cele 25 de kile mentionate anterior pe raftul pentrui bagaje de deasupra capului. Noroc ca nu s-a spart sticla care il sustinea! :)) 

Calatoria de doua ore jumate a fost foarte..rapida, mai ales ca am citit tot drumul (am ales o carte care m-a captivat - spre norocul meu).

Din Sevilla a trebuit sa vina sa ma ia iubitul prietenei mele - care a intarziat cam 30 de minute. Timp in care am mai citit un pic :)) Deja era ceasul 22:30 cand nu mai puteam de foame si m-am dus sa-mi iau un sendvis si un ceai de pe la un stand de fast food. A aparut si "inculpatul" fix-exact dupa ce am platit copioasa mea masa :)) Saracu'! A trebuit sa astepte sa devorez eu sendisul :)) Adica, vreo 5-6 minute, la ce foame imi era :))

Am ajuns, intr-un mare final, si in Jerez de la Fronterra, in Audrey Cocktail & Karaoke, clubul de karaoke al prietnei mele cele mai bune. Aveau concurs de karaoke si, cum Ally este DJ-ul, a fost nevoita sa ramana la club. N-am realizat cat de dor imi era de ea pana cand am reusit sa ne vedem. 

Daca era sa ne vedeti ati fi spus ca era intr-un film siropos :)) Imbratisandu-ne si chitaind de fericire in mijlocul clubului :)) Ma rog, poate nu o fi fost chiar mijlocul exact, ca eram la iesirea din cabina ei, dar tot se uita lumea la noi :))

Asa arata un om dupa aproximativ o
zi intreaga de calatorit cu diverse
mijloace de transport in comun :))

Am stat pana la 3:30 noaptea in club, sa termine de inchis, si am iesit in alte cluburi din oras. A! Am uitat sa mentionez ca am fost TARATA la club in hainele de calatorie (blugi si un tricou amarat) si cu geanta de mana incarcata cu tot felul de obiecte deosebite, cum ar fi incarcatoarele sau ochelarii de soare care mi-au "folosit" de minune la orele alea din noapte :)) Astea sunt detalii importante pentru ca, in Spania, cluburile nu se obosesc sa dea banii pretiosi pe scaune sau fotolii - acolo se sta in picioare, cu geanta (plina pana la refuz) pe umar si cu paharul de alcool in mana!

Abia acum realizez eu de ce m-am trezit a doua zi cu o durere infernala de umeri!! :))

Am ajuns la Ally acasa pe la 7 dimineata si am adormit ca un pui de gaina sub aripa clostii.

Singuratatea

Aseara am fost la nunta unui fost coleg de la birou.
Este prima oara cand merg la un astfel de eveniment fara a avea insotitor. In ciuda acestui lucru nunta a fost foarte frumoasa: am dansat, am ras, am glumit - ca orice nuntas - doar ca am vazut clar fericirea din ochii lui si a proaspetei lui sotii. In ciuda faptului au o relatie de cativa ani buni iubirea lor a ramas acolo, neschimbata, dand pe din afara, ca un ocean ce se revarsa dintr-un pahar mic ca de tequila. M-au impresionat in cel mai profund mod si am inceput sa ma gandesc, fara sa vreau, la cum ar fi ziua in care ma voi gasi si eu in rochia aia alba, cu barbatul pe care il voi iubi langa mine si inconjurata de familie si prieteni...si m-a apucat melancolia si un sentiment de singuratate imens.
Aproape pot sa spun ca am uitat ce inseamna sa am o relatie de lunga durata...Am uitat cum e sa nu mai fiu doar "eu", ci sa fiu parte dintr-un "noi", cum e sa trebuiasca sa las de la mine, sa fac compromisuri si sa iau decizii in cuplu...Toate astea au ramas doar o amintire vaga, nu prea placuta - din cauza "protagonistului".
De cand sunt singura am devenit independenta, mi-am luat viata in maini si am inceput sa stiu sa iau decizii importante singura, fara a mai cere ajutorul altora..Sincer, imi place persoana care am devenit.
Poate asta e problema..prea multa independenta, prea multa capacitate de a-mi rezolva singura problemele...
Prietenii mei au iubite care au nevoie de cineva care sa le protejeze, sa le schimbe siguranta arsa sau sa le repare calculatorul stricat. Prietenele mele toate au nevoie de un barbat langa ele sa le ajute la caratul pungilor mult prea grele (a se citi de la un kil jumate in sus).
Eu toate astea am invatat sa le fac singura...Poate ca aici gresesc..nu stiu.
Oare chiar toti barbatii sunt asa de copii incat sa aiba nevoie de o "damsel in distress" pe care sa o salveze de la impinsul caruciorului cu cumparaturi, doar pentru a se simti ei mai bine in propria piele?
Oare chiar trebuie sa devin o neajutorata pentru a gasi un barbat care sa ma iubeasca si care sa merite iubirea mea?

CORECT!!

La biserica, preotul se intalneste cu un tanar enorias:
- Ce te aduce la biserica, Ioane?
- Iaca, am venit sa ma spovedesc.
- Nu-i nevoie, ti-am citit blogul...