Moartea este reversibila?? Si atunci de ce ne mai chinuim sa traim fara persoanele iubite? De ce nu putem avea langa noi stra-bunicii?
Mi se pare cea mai mare tampenie pe care am citit-o vre-odata, sincer!
Plus ca, daca nu exista viata dupa moarte, inseamna ca tot ce suntem este mancare pentru viermi...Inseamna ca nu mai ramane nimic din noi dupa ce murim - nu tu suflet, nu tu rai, nu tu iad, nu nimic! Asta ma sperie! Speram sa mai ramana ceva dupa mine, in afara de durerea celor care ma vor iubi la mmentul respectiv...
Subiect sensibil - voi ce parere aveti?
Exista viata dupa moarte? Sau suntem doar papa pentru viermisori mici, albi si foarte scarbosi?
Irina, ce-i cu tine? Eu nu sunt papa pt scarbosenii. Nu ma intereseaza daca exista sau nu viata dupa moarte, ma intereseaza cum traiesc atata timp cat sunt pe pamant. Oricum, cred ca exista ceva, dar nu neaparat viata. Pt ca stiu pe cineva care a fost in moarte clinica, si e adevarata faza cu lumina pe care o vezi si spre care te duci...Restul e tacere. Don't know, don't care. Ar fi culmea sa stau acum sa-mi irosesc viata gandindu-ma la ce e dupa moarte. Oricum, se face gaura-n pamant, nu in cer :)
ReplyDeleteCu mine "este" multe...ca sa fiu poeteasa :))
ReplyDeleteAm citit articolul ala si mi s-a parut o tampenie sa spui ca moartea e reversibila si ca nu e nimic dupa ce ai dat coltu'. Si eu cunosc o persoana care a murit si s-a intors. Si povestea ce au facut doctorii ca sa o salveze si cum s-a vazut pe masa de operatie asa cu detalii de mi se facuse pielea de gaina..
Cum ar explica oare cercetatorii aia o astfel de experienta? Ma cam indoiesc ca e de la curentul electric triis creierului...
:) Pai si atunci de ce-ti faci probleme? Hai sa nu mai credem toate articolele publicate de Neica Nimeni pe baza rezultatelor obtinute de cercetatorii lu' peste prajit. Avem lucruri mai bune de facut, nu crezi? Hai sa ne traim viata, ca va veni vremea sa si aflam ce e dupa moarte...
ReplyDeleteAi dreptate - surprinzator >:)
ReplyDeleteEu doar mi-as fi dorit, asa, din sufletel, sa imi fi cunoscut strabunicile...cred ca aia e, de fapt, ceea ce m-a afectat cel mai tare la acest articol :(
Irina, pana la urma eu cred ca totul e relativ, chiar si timpul. Din pacate suntem mult prea involuati si ne folosim abia 5% din creier, de-aia nu putea depasi inca barielere temporale si spatiale. Si nu conteaza daca am dreptate sau nu, ideea e sa fim impacati cu sine si sa nu ne irosim timpul si viata cu lucruri pe care nu le putem controla/intelege inca...
ReplyDelete*barierele, pardon.....it's one of those days (zilele blonde, adica)
ReplyDeleteNu-i problema - acceptam o data :))
ReplyDelete