Spain - post partum - day 3 and 4

Da, stiu, trisez prin a povesti 2 zile intr-una singura, dar, sincer, n-am cum sa le separ :)) Astfel, sa trecem la poveste.
M-am trezit pe la 9. Iar n-am mai putut sa stau in pat. De fapt, asa fac de fiecare data cand ies din tara - nu am stare si vreau sa vad cat mai mult din tot.
M-am gandit ca trebuie sa imi fac bagajul, pentru ca seara nu as fi avut timp. Si bine m-am gandit! :)) Mi-a luat cam 10 minute. In fond - cate haine poti sa iti iei la tine pentru 3 zile? Nu ca as mai fi avut loc de ceea ce a pus mamica pentru Ally :))
Apoi m-am gandit: "Ok. Task completed! Now what?...Aha! Mi-e foame!". M-am dus la bucatarie si am gasit un pic de cozonac si niste lapte de soia. Uimitor de bun laptele de soia! Am mancat alene si au mai trecut inca 10 minute.
M-am uitat la ceas si am simtit ca innebunesc! Am facut un dus. Inca 15 minute consumate si m-am gandit, oarecum triumfatoare, ca am consumat aproape o ora! Rotunjind pe sistem contabil :))
Cum nu mai aveam NIMIC de facut si cartea o terminasem de ziua anterioara, m-am bagat in pat sa stau degeaba. L-am auzit pe Jesus cand a plecat sa se vada cu Juan ca sa cumpere diverse pentru bar. Deci, presupun ca era ora cam 11...
Cert e ca urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este faptul ca a venit Ally la mine sa ma trezeasca si sa-mi spuna ca a sunat Jesus sa ii spuna ca el si Juan ne asteapta la cafeneaua din colt, sa mergem sa-l luam pe Pablo (baiatul lui Jesus) si sa mergem la plaja.
M-a distrat la culme fata ei adormita. A fost tare funny cand, intr-un final a vazut "biletelul" de la mine - ala care statuse pe frigiderul ei de cu o zi in urma. :))
Nu era decisa cu ce sa ma imbrac. Asa ca mi-am scos din bagaj o bluza. O data cu bluza am mai descoperit un borcan de dulceata. :)) si doua pete de dulceata pe bluza mea. Am spalat-o si uscat-o cu fierul de calcat :))
All in all am fost amandoua gata cam in 45 de minute. Ceea ce Jesus a considerat a fi un record de viteza din partea lui Ally :)) Si, sincer, nu-l invinuiesc cu nimic. :))
La plaja a fost superb! Am reusit sa fac baie in Atlantic. E mult mai sarat decat Marea Neagra. Fapt de care nu mi-am dat seama de la inceput si am deschis ochii sub apa. Nu sfatuiesc pe nimeni sa repete aceasta experienta. USTURA!!
Am sta la plaja ca doua mici reptile in timp de baietii jucau fotbal. Ally a si adormit. Cred ca si eu - nu sunt sigura, pentru ca eram foarte constienta de toate zgomotele din jurul meu...cel putin asa cred :))

Statia de tren din Jerez de la Fronterra

Dupa plaja am dat repede-repede fuga la statia de tren sa imi iau bilet pentru Madrid. Superba statia! Dar, cam atat, pentru ca trenul din Jerez ajungea prea tarziu in Madrid si mi-as fi pierdut avionul. Asa ca am fost nevoita sa imi iau bilet din Sevilla la trenul de 7:15 dimineata.
De acolo fuga-fuguta acasa sa ne spalam, machiem, imbracam, etc, etc, etc. Era deja 5 dupa-amiaza cand am ajuns acasa. Deci a fost cam fuga prin baie. Plus ca a trebuit sa impartim baia :)). Voi fi indeajuns de pudica incat sa pastrez detaliile ... sa le zicem "suculente", pentru mine. (cum spuneam - e povestea mea, sac!).
Am reusit sa fim gata pana pe la 8:30.
Am ajuns la bar intr-o fuga.
Ally si Jesus au aranjat tot in goana mare. Eu am stat deoparte sa nu incurc. Am incercat sa pun muzica, dar nu prea mi-a iesit.
Pe la 22:00 lumea inca nu venea. Nu stiam de ce. Mi se parea destul de ciudat. Serile anterioare venise lumea de destul de devreme. Nu multi oameni, dar venisera cativa.
Am iesit cu Ally sa luam tigari pentru Jesus si ne-am dat seama de ce - chiar in fata barului era o procesiune a unei fecioare - la fel ca procesiunile de Paste. Superba! Impresionanta! Bineinteles ca nu am priceput eu pre bine ce sfant se sarbatorea, dar, am ramas impresionata de statuia imensa purtata pe umerii crediinciosilor.
Ally ar zice ca sunt norocoasa - vin si eu 2 zile si vad si o procesiune ca de Paste :)) Cred ca are dreptate!
Dupa ce a trecut procesiunea a inceput sa vina lumea.
A fost o seara destul de plina. Indeajuns de plina incat sa tina barul deschis pana la 5 de dimineata, cand Ally si Jesus au fost nevoiti sa roage lumea sa plece pentru ca barul si-a depasit orele de functionare cu 2 ore deja. A fost interesant - la noi, la ora aia lumea inca mai danseaza!
Oricum eu eram un pic ingrijorata ca trebuia sa plecam acasa, sa ma schimb, sa imi termin bagajul (cele 2-3 chestii care mai trebuiau efectiv aruncate in valiza) si sa ne punem la drum. Din Jerez pana in Sevilla e de mers cam o ora cu masina. Deci - la 6, cel tarziu, trebuia sa plecam. Altfel ar fi trebuit ca Ally sa ma duca pana in Madrid :))
Inainte sa plecam ma trezesc cu Jesus care ma striga. Cica " Irina, ce e asta?" Era cu mana pe "biletel". Eu sa mor de ras. "Pai, stii, e acolo de doua zile, si tu abia acum il vezi?" :))
Am plecat la 6 si un pic. Ally a condus ca nebuna. Eram cam cu morcovul ascuns bine undeva anume, dar n-am zis nimic. Era singura varianta sa ajung la timp la tren.
Jesus adormise pe bancheta din spate. Dar, bietul de el, nu a putut sa se bucure de somn ca, din 10 in 10 minute (s-ar putea sa exagerez..un pic!), Ally il trezea sa-l intrebe daca e bine pe unde mergem. Alt morcov! :))
In final am ajuns la gara la 7 si 5 minute. Am nimerit la fix!
Cand ne-am despartit Jesus m-a luat in brate de zicea ca pleaca sor-sa. M-am simtit bine sa stiu ca i-a placut de mine. Poate pentru ca si mie mi-a placut de el. E tembel, dar o iubeste pe Ally si asta ma face sa ii trec cu vederea defectele :) si burtica - sau "radacinile" - daca e sa ne luam dupa el. La ce anume radacini, va dati si voi singurei seama :))
Pe Ally am luat-o iar pe sus....sincer...iar mi-e dor de ea. Ne vedem PREA rar!!
Am trecut de "check-in" intr-o viteza de iepure. Mi-am gasit locul in tren, am primit castile pentru muzica, am dat drumul la un canal cu muzica ceva mai acceptabila si am adormit. Iepureste. Imi era frica sa nu ratez gara :)) Doar ca trenul era expres - cu o singura statie! :)) Eh! Ce sa ceri unui creier care n-a dormit mai mult de 10 ore in 4 zile! :))
De la tren la metrou a fost usor. Deja eram experta! :)) Mi-am gasit drumul prin "padure" pana la aeroport super usor si fara peripetii.
In aeroport m-am dus sa imi iau ceva de infulecat - ajunsesem prea devreme! :))
Cand s-a dat drumul la check-in m-am dus si mi-am lasat bagajul. Acolo era o domnisoara foarte draguta si un vames (??) inalt si gras cat casa care imi zice: "Stii sa ajungi la poarta?". Raspund sincer "Nu". Vine la mine, ma ia de mana si ma taraste dupa el:
"Uite o iei pe acolo, mergi la tren, te duci in cladirea celalata a aeroportului si te iei dupa semne sa ajungi la poarta ta. Nu uita sa te uiti la ce poarta, ca pe bilet nu scrie. Da' de unde esti?"
"Din Romania" zic.
"A! Si te duci in vacanta in Romania?"
"Nu. Am fost AICI in vacanta la prietena mea"
"Dar tu stai in Madrid?"
"NU. Eu stau in Romania."
"Pai si ai venit in vacanta aici?"
"Da". (deja ma gandeam - Asta e cretin! N-am zis asta de 5 ori pana acum??)
"Aaa! Ce pacat! Stii, mie imi place de tine (se uita pe bilet - nu stiu de ce il luase el de la domnisoara de la ghiseul de check-in)..Irina. Ce nume frumos ai!"
Si ma trage de mana spre el. Eu proptesc bine o mana in pieptul lui si imi pastrez un zambet dulce pe fata. Ma trage mai spre el si da sa ma pupe. Eu intind obrazul. Imping cu forta in el, zambesc frumos si o iau la goana, indeajuns de incet sa nu vada prea tare ca fug de el, dar indeajuns de repede sa pun ceva distanta intre noi.
Parca era in romanele alea de amor ghebos...sau din filmele de groaza...inca nu m-am decis! :))
Trec de control point si imi gasesc drumul la poarta de imbarcare. A durat 20 de minute!! Ceea ce, la momentul respectiv, deja nu ma mai mira cu nimic :))
Ajung la poarta, dau sms-urile de confirmare ajungere :)) si ma instalez cat mai comfortabil posibil pe un scaun. Mai era o jumate de ora pana sa inceapa boarding-ul. Zic - ufa! in sfarsit s-a incheiat aventura mea in Spania. Ma duc acasa si DORM.
Stiti voi vorba aia: nu zii "hop!" pana nu sari parleazul?? Na! mi s-a dovedit adevarata!
Cine vine si se instaleaza pe scaun langa mine, mirosind a IFOSE? Connect-r si Mayer! "Ete na! Uite cu cine merg eu in avion!" Imi venea sa mor de ras - era ca un capac la oala aventurilor mele.
Trece jumatea de ora, cu greu si, ia ghici pe cine vad eu la poarta de imbarcare? Pe vamesul dinainte. Era sa fac infart, nu alta!!! Ma gandesc "Tac, zambesc si ma lasa in pace". Da' de unde!
Ma pun la coada. Vine la mine.
"Irina, ce loc ai?"
Eu inghit in sec, si ii arat biletul.
"Aha! !7 D..Mai trebuie sa astepti putin."
Eu toata numai zambete. Ce mai puteam sa fac? Inghiteam in sec si ma gandeam ca era destula lume in jur...dar, cum imi spusese pe nume, poate ca lumea va crede ca ma cunoaste...si cum imi faceam eu griji, na!, ca vine randul meu. Dau biletul si il vad cum trece de partea cealalta a portii. Inghit in sec. Ma ia de mana si ma trage in brate. Eu zambesc. Prin capul meu era ceva de genul "Frate, daca asta ma strange mai tare ma face plata ca o clatita! Zambeste, Irina si vezi cum scapi!".
Imi spune: "Sa ai un drum bun."
"Multumesc frumos"
Ma trage sa ma pupe. Eu imping in el si intorc obrazul.
"Nu, macar unul pe buze"
"Nu"
"De ce?"
"Pentru ca nu te cunosc, chico!" Ma imping in el si imi da drumul. Sau ma scapa - nu stiu si nici nu conteaza. "Andale!" si o iau la goana prin lume, respirand usurata ca, de data asta, am scapat.
Pana ne-am urcat a durat cam 10 minute - de ce? numai Dumnezeu stie!
Mi-am gasit locul. Langa cine stateam?? Langa Mayer!! Mirosea bine, dar e tare tare urat si plin de semne de la vaccine pe maini!! Ca sa fie treaba treaba, cine se aseaza fix pe scaunul din fata mea? Connect-r! LOOOL Am fost inconjurata de vedete mioritice :))
Avionul a avut intarziere de o ora din cauza traficului aerian congestionat pe aeroportul din Madrid :)) Deja nu ma mai mira nimic. Era si normal sa nu ajung acasa la timp!
Pe drum Mayer a adormit. Stiati ca sforaie? Nici eu! Dar am aflat, la prima mana! :))
Nu stiu de ce, dar aerul conditionat era dat pe atata frig incat am simtit nevoia sa imi pun haina la mijloc. Pe langa asta, i-am intors spatele vedetei de langa mine, m-am proptit cu spatele pe mana lui grasana si calda (atribut esential la frigul din avion) si am adormit, straduindu-ma sa nu rad prea tare de sforaielile lui.
Deci - zborul a fost rapid! :))
Am ajuns pe la 14 in tara si m-am pus pe rasete cu mama, in timp ce ii povesteam peripetiile mele din Spania.
Sper ca mai am adunat cateva rasete si aici :)

End! For now ;)

Spain - post partum - day 2

Dupa o zi mai mult decat extenuanta am reusit si eu sa dorm..pana la 9 de dimineata :)) Adica - vreo doua sau 3 ore. Dar nu mai puteam sa stau in pat...Asta fara a mai pune la socoteala faptul ca exact sub geamul de la dormitorul meu era un...hai sa ii spunem "domn" care s-a ganidt ca e momentul perfect de taiat lemne (Dumnezeu stie pentru ce!) si de tuns iarba si de facut cel mai ingrozitor zgomot posibil!
Cum sunt o fata delicata nu i-am spus tot ce gandeam...asa mai "de dulce".
In schimb m-am dus si am infulecat un sendvis ramas de cu seara si un pahar de apa. E! poate o fi fost o cana, ca pana am gasit-o am cam rascolit bucataria :)) O mini aventura dragalasa ca sa imi incep ziua cu zambetul pe buze :))
Dupa acea masa copioasa, ma gandesc - ce fac eu acum? Ca doar nu o sa ma duc peste oameni sa ii trezesc..desiiii... ma cam tenta ideea :)) M-am abtinut, totusi, si m-am pus pe cautat o bucata de hartie si un pix, sa las oamenilor un bilet, sa stie ca m-am trezit.
Zis si facut - in cele din urma. Am pus biletelul (ma rog, foaia de format A4, indoita in 2 - daca asta poate fi numita "biletel") pe usa frigiderului prins acolo cu un magnetel in forma de inimioara iubareata. Cum era singurul magnet de pe acel frigider, m-am gandit ca il vad..
M-am dus inapoi in pat si m-am pus pe terminat cartea mea cea noua si interesanta (nu, serios! chiar a fost superba!)
Oamenii au "cazut" din pat pe la orele 1 ale dupa-amiezii si am fost sa mancam "de dimineata" si sa bem o cafea.
Asa am descoperit eu ca ador mancarea spaniola - absolut superba! Daca ma mut acolo, garantat ajung cat casa :))
Mai pe seara am fost si l-am luat pe baietelul lui Jesus. O scumpete de baiat (doar cand vrea). Si am iesit la un alt suc cu inca un amic al lor.
Nu stiu cand s-a facut ora 20 si a trebuit sa deschidem clubul. Doar stiu ca m-am super distrat.
Seara a fost dementiala. Am reusit sa ... cant.. si eu cate ceva inainte sa vina clientii. Daca as fi cantat cu ei acolo ii lasam clubul fara clientela in noaptea aia :)) Exagerez, normal, dar nu chiar asa de mult :))
Am invatat sa mixez muzica si m-am simtit tare bine ca am putut sa ajut si eu la ceva - ma rog...sa nu incurc chiar atat de mult he he he. M-a distrat incredibil de tare sa vad ca exista oameni care canta cu mult mai rau decat mine :)) Si m-am distrat la culme pe baza pronuntiilor de genul "My Head will go on" :)) si acum ma bufneste rasul!! Spaniolii n-au nici o treaba cu pronuntia cuvintelor din engleza!! :)) Plus ca TOATE hiturile sunt traduse in engleza. Am auzit "My Way" - "pardeoz", se numeste "A mi manera" - de "enshpe" ori!

Ce am facut, primul lucru
atunci cand am ajuns in Berber?
Vedeti si voi singurei poza! :))

Clubul l-am inchis (ma bag si eu pe lista ca musca in lapte, dar e povestea mea asa ca, sac!) pe la 4 si am fost scoasa in oras la cea mai tare discoteca din zona - Berber.
Foarte misto! Astia au dat ceva bani pe scaune - in zona de VIP :))
Noroc ca unul dintre baieti avea cunostinte si am putut intra in zona de VIP ca aveam niste pantofi cu toc cui care imi terminasera picioarele! Multumesc Juan Antonio! :))
Dar, chiar si cu durerile infernale de picioare, tot am dansat pana m-a durut intr-o parte! Vorba aia - baba, la frumusete, sufera! Nu ma puteam desminti, nu?
Si iar am ajuns acasa pe la 7 de dimineata!

Spain - post partum - day 1

M-am intors din Spania.

A fost o experienta tare placuta si distractiva. Am invatat multe - cum ar fi: sa citesc in spaniola, sa vorbesc fara grija ca am un accent .. hai sa ii spunem, delicat - CRIMINAL :)) si, mai ales, faptul ca, daca am crezut ca grecii au o gandire alambicata, m-am inselat amarnic!! Grecii nu le ajung spaniolilor nici la degetul mic de la picior!! :))

Prima mea intalnire cu Spania a fost aeroportul din Madrid unde mi-au trebuit 45 de minute si o calatorie cu metroul ca sa imi pot lua bagajele. De ce? Pentru ca!! :))

Apoi a urmat calatoria cu metroul. A fost ceva oarecum asemanator unei plimbari lungi in padure. Desi era de o curatenie impecabila, am nimerit langa niste spanioli nu chiar atat de impecabili si intr-un labirint pe mai multe etaje de tuneluri si linii de metrou. Stiati ca Madridul are 12 linii de metrou? Eh! Eu tocmai am aflat! :)) 

A fost tare distractiv sa car dupa mine 25 de kile de bagaj in sus si in jos pe scari - nu chiar toate rulante. De ce atatea? Pai mama prietenei mele care locuieste acolo este o mamica buna si i-a trimis copilei ceea ce i-a cerut...un pic mai mult de jumate din bagajul carat de mine pe scari :)) Noroc ca s-a mai indurat cate un englez sau francez sa ma ajute sa car bagajoiul meu.

Pentru a ajunge in Sevilla a trebuit sa iau si trenul. La casa de bilete era o coada infernala. Se pare ca toti voiau in Sevilla - epidemie frate! Asa ca am nimerit fix ultimul loc din trenul de ora 19:30. Toate bune si frumoase, doar ca ceasul era 15:30 cand am cumparat eu biletul :)) Ca atare, m-am dus si mi-am luat o carte de citit. 

Ma gandeam sa imi iau in engleza, dar m-am razgandit in ultimul moment si am ales un roman de amor "ghebos" scris in spaniola - am zis ca, daca tot trebuie sa pierd vremea, sa o pierd si eu constructiv si sa incerc sa mai "umflu porcul in ajun" in incercarea disperata de a avea un vocabular mai bun...Pana la final s-a dovedit a fi o idee buna. Dar, sa revin!

Ca sa ai access la tren treci printr-un filtru ca check-in-ul de la aeroport. Mi-a placut ideea de a elimina "nasul" din ecuatie! Trenul era foarte curat. Iar spaniolii au fost foarte draguti in a ma ajuta sa pun cele 25 de kile mentionate anterior pe raftul pentrui bagaje de deasupra capului. Noroc ca nu s-a spart sticla care il sustinea! :)) 

Calatoria de doua ore jumate a fost foarte..rapida, mai ales ca am citit tot drumul (am ales o carte care m-a captivat - spre norocul meu).

Din Sevilla a trebuit sa vina sa ma ia iubitul prietenei mele - care a intarziat cam 30 de minute. Timp in care am mai citit un pic :)) Deja era ceasul 22:30 cand nu mai puteam de foame si m-am dus sa-mi iau un sendvis si un ceai de pe la un stand de fast food. A aparut si "inculpatul" fix-exact dupa ce am platit copioasa mea masa :)) Saracu'! A trebuit sa astepte sa devorez eu sendisul :)) Adica, vreo 5-6 minute, la ce foame imi era :))

Am ajuns, intr-un mare final, si in Jerez de la Fronterra, in Audrey Cocktail & Karaoke, clubul de karaoke al prietnei mele cele mai bune. Aveau concurs de karaoke si, cum Ally este DJ-ul, a fost nevoita sa ramana la club. N-am realizat cat de dor imi era de ea pana cand am reusit sa ne vedem. 

Daca era sa ne vedeti ati fi spus ca era intr-un film siropos :)) Imbratisandu-ne si chitaind de fericire in mijlocul clubului :)) Ma rog, poate nu o fi fost chiar mijlocul exact, ca eram la iesirea din cabina ei, dar tot se uita lumea la noi :))

Asa arata un om dupa aproximativ o
zi intreaga de calatorit cu diverse
mijloace de transport in comun :))

Am stat pana la 3:30 noaptea in club, sa termine de inchis, si am iesit in alte cluburi din oras. A! Am uitat sa mentionez ca am fost TARATA la club in hainele de calatorie (blugi si un tricou amarat) si cu geanta de mana incarcata cu tot felul de obiecte deosebite, cum ar fi incarcatoarele sau ochelarii de soare care mi-au "folosit" de minune la orele alea din noapte :)) Astea sunt detalii importante pentru ca, in Spania, cluburile nu se obosesc sa dea banii pretiosi pe scaune sau fotolii - acolo se sta in picioare, cu geanta (plina pana la refuz) pe umar si cu paharul de alcool in mana!

Abia acum realizez eu de ce m-am trezit a doua zi cu o durere infernala de umeri!! :))

Am ajuns la Ally acasa pe la 7 dimineata si am adormit ca un pui de gaina sub aripa clostii.

Singuratatea

Aseara am fost la nunta unui fost coleg de la birou.
Este prima oara cand merg la un astfel de eveniment fara a avea insotitor. In ciuda acestui lucru nunta a fost foarte frumoasa: am dansat, am ras, am glumit - ca orice nuntas - doar ca am vazut clar fericirea din ochii lui si a proaspetei lui sotii. In ciuda faptului au o relatie de cativa ani buni iubirea lor a ramas acolo, neschimbata, dand pe din afara, ca un ocean ce se revarsa dintr-un pahar mic ca de tequila. M-au impresionat in cel mai profund mod si am inceput sa ma gandesc, fara sa vreau, la cum ar fi ziua in care ma voi gasi si eu in rochia aia alba, cu barbatul pe care il voi iubi langa mine si inconjurata de familie si prieteni...si m-a apucat melancolia si un sentiment de singuratate imens.
Aproape pot sa spun ca am uitat ce inseamna sa am o relatie de lunga durata...Am uitat cum e sa nu mai fiu doar "eu", ci sa fiu parte dintr-un "noi", cum e sa trebuiasca sa las de la mine, sa fac compromisuri si sa iau decizii in cuplu...Toate astea au ramas doar o amintire vaga, nu prea placuta - din cauza "protagonistului".
De cand sunt singura am devenit independenta, mi-am luat viata in maini si am inceput sa stiu sa iau decizii importante singura, fara a mai cere ajutorul altora..Sincer, imi place persoana care am devenit.
Poate asta e problema..prea multa independenta, prea multa capacitate de a-mi rezolva singura problemele...
Prietenii mei au iubite care au nevoie de cineva care sa le protejeze, sa le schimbe siguranta arsa sau sa le repare calculatorul stricat. Prietenele mele toate au nevoie de un barbat langa ele sa le ajute la caratul pungilor mult prea grele (a se citi de la un kil jumate in sus).
Eu toate astea am invatat sa le fac singura...Poate ca aici gresesc..nu stiu.
Oare chiar toti barbatii sunt asa de copii incat sa aiba nevoie de o "damsel in distress" pe care sa o salveze de la impinsul caruciorului cu cumparaturi, doar pentru a se simti ei mai bine in propria piele?
Oare chiar trebuie sa devin o neajutorata pentru a gasi un barbat care sa ma iubeasca si care sa merite iubirea mea?

CORECT!!

La biserica, preotul se intalneste cu un tanar enorias:
- Ce te aduce la biserica, Ioane?
- Iaca, am venit sa ma spovedesc.
- Nu-i nevoie, ti-am citit blogul...

De ce face lumea treaba de "mantuiala"??

Am o noua dilema - de ce Doamne-iarta-ma unii oameni fac treaba doar asa ca sa se faca si ei ca au muncit??

De la ce mi s-a "pus pata"? Ha!

Am de facut o testare pe un sistem "destept" - ne-esential asta. 

Problema este ca, pentru a putea face acea testare, depind de niste oameni care fac treaba "de mantuiala". Am nevoie de o macheta, care sa fie exportata intr-un anumit tip de fisier si fisierul ala sa fie incarcat in sistemul "destept" de care povesteam mai sus. Daca fisierul incarcat de mine este bun, primesc validare si am terminat munca, daca nu, ma chinui sa imi dau seama ce erori pot sa existe pe un fisier cu linii de text in limbaj ciudat IT despre care eu nu stiu mare lucru...Este deja la mintea cocosului - ca sa imi acord o licenta literara - faptul ca a verifica aceste fisiere este o "adevarata distractie" pentru mine. Mai ales daca am peste 300 de erori!!!!

Am dat deja un mail foarte "dragut" la cei care sunt responsabili cu macheta si exportarea fisierului - asta e chiar simplu de ghicit, daca ma cunosti un pic..

Dar tot nu am puterea de a intelege de ce naiba oamenii astia nu sunt in stare sa puna si ei o macheta si un export corect! Le plac mail-urile mele?? Sau asa au si ei motiv sa munceasca mai mult?? 

Saracii - poate duc lipsa de activitate si depind de mine sa-si castige painea!! Iar eu sunt rea si nu inteleg!!

Imi bag picioarele in nesimtirea si indolenta romanilor! Desi se spune ca nu e bine sa judeci tot poporul dupa cateva "specimene" stricate, in cazul romanilor e cam invers - majoritatea indolenti, nesimtiti si/sau ne-educati si doar cativa care merita osteneala!!

Poate ca sunt doar foarte suparata, dar...am sau nu am dreptate??

Dilema zilei de azi: il caftesc sau il pup pana il tocesc?

Voi ce parere aveti? :))

Barbatii - marea mea dilema

Cabral spunea ca un barbat care sufera poate duce dupa el acea suferinta jumate de viata.
Auzisem eu de pe ici de pe colo zvonuri cum ca barbatii ar avea si ei sentimente si vise, cum avem noi, femeile, dar rare ori mi s-a dat sa intalnesc astfel de manifestari (la putinele exemplare ale acestei "specii" care au trecut prin viata mea) si nu prea imi venea sa cred (poate tocmai din cauza faptului ca nu am acumulat destula experienta).Vazand scris negru pe alb parca incepe sa devina mai convingator...nu mult, doar un pic, dar ceva-ceva mai convingator..
Oricum, dilema mea cea mare, pornita de la articolul lui Cabral este in felul urmator:
Cum ajuti un barbat suferind sa iasa din suferinta? Cum convingi un astfel de barbat ca nu "toate femeile e curve"? Cum ii arati ca TU nu il vei insela, dezamagi, rani la fel ca cea care l-a determinat sa creada ca "toate femeile e curve"???

Ideas anyone??

Viata de dupa moarte

Am citit acest articol si am inceput sa ma gandesc daca ceea ce au scris acolo ar fi adevarat... Ce m-a impresionat cel mai mult nu este faptul ca nu ar exista viata dupa moarte, ci propozitia uimitoare in care cercetatorii sustin ca "Vedem moartea ca pe un moment limita, fara sa realizam ca este doar un proces natural, si inca unul reversibil"...

Moartea este reversibila?? Si atunci de ce ne mai chinuim sa traim fara persoanele iubite? De ce nu putem avea langa noi stra-bunicii?

Mi se pare cea mai mare tampenie pe care am citit-o vre-odata, sincer!

Plus ca, daca nu exista viata dupa moarte, inseamna ca tot ce suntem este mancare pentru viermi...Inseamna ca nu mai ramane nimic din noi dupa ce murim - nu tu suflet, nu tu rai, nu tu iad, nu nimic! Asta ma sperie! Speram sa mai ramana ceva dupa mine, in afara de durerea celor care ma vor iubi la mmentul respectiv...

Subiect sensibil - voi ce parere aveti?

Exista viata dupa moarte? Sau suntem doar papa pentru viermisori mici, albi si foarte scarbosi?

La ce le-a folosit??

Am primit zilele trecute un mail. Asta:

Guvernul a aprobat, în şedinţa de miercuri, scrisoarea către FMI, care cuprinde măsurile de austeritate. Urmează ca membrii Cabinetului să se reunească din nou în şedinţă, cel mai probabil duminică, potrivit unor reprezentanţi ai Executivului. "Am ales răul cel mai mic, să nu majorăm taxele, să dăm posibilitate mediului privat să pregătească creşterea economică. Am ales reducerea cheltuielilor bugetare. Creşterea impozitelor ar fi condus la inflaţie ceea ce ar fi muşcat din buzunarul românului", a declarat Emil Boc, după şedinţa de Guvern în care a fosta doptată scrisoarea către FMI.

Vor fi afectate de măsurile de austeritate:

• renta viageră a sportivilor scade cu 25%
• bursele de cercetare cu 25%
• indemnizaţiile oamenilor de ştiinţă scad cu 25%
• salariile preoţilor scad cu 25%
• salariile bugetarilor scad cu 25%
• pensiile scad cu 15%
• indemnizaţia pentru creşterea copilului scade cu 15%
• ajutorul de şomaj va fi mai mic cu 15%

Sunt eliminate:

• subvenţiile pentru încălzire
• biletele de odihnă pentru pensionari
• trusoul pentru nou-născuţi
• ajutorul pentru tinerii căsătoriţi
• facilităţile de transport pentru pensionari şi profesori
• al 13-lea salariu
• Se impozitează:
• tichetele cadou, de creşă, de vacanţă şi de masă
• dobânzile la depozitele la vedere/conturi curente şi la termen
• plăţile compensatorii
• salariile programatorilor
• 3 clădiri în proprietate, în afara celei de domiciliu - taxare suplimentară 200%
• procentul deductibil pentru drepturi de autor scade de la 40% la 20%

Categoriile sociale care NU vor fi afectate de măsurile de austeritate:

• Reducerile anunţate nu afectează salariul minim pe economie. Nimeni nu va primi în mână în România un salariu mai mic de 600 de lei şi după aplicarea măsurilor de austeritate.
• Este păstrată pensia socială minimă garantată de 350 de lei. Nimeni în România nu va avea o pensie sub această sumă. "O vom coserva pentru a-i proteja pe cei care sunt cei mai vulnerabili în societatea românească", a spus Boc.
• Este păstrat venitul minim garantat, în funcţie de numărul membrilor familiei, ca o formă de prevenire a sărăciei extreme.
• Nu sunt afectate multe prestaţii sociale importante care vizează diverse categorii ale populaţiei. 35 de prestaţii sociale nu sunt afectate de măsurile de austeritate.
• Măsurile de austeritate nu afectează alocaţia pentru copii. "Orice copil benificiază până la 2 ani de o alocaţie din partea statului. Alocaţia până la vârsta legală este asigurată în continuare. Până la 2 ani, se menţine şi plata alocaţiei de 200 de lei. După 2 ani, este de 42 de lei", a precizat premierul.
• Indemnizaţia pentru mame va fi redusă cu 15%, dar nu va fi mai puţin de 600 de lei, plus 200 de lei pentru fiecare copil până la doi ani. Nicio mămică nu primeşte mai puţin de 800 de lei.
• Nu este afectată alocaţia complementară pentru copiii, monoparentală, de plasament, pentru copiii cu handicap, stimulentul de copil, indemnizaţiile pentru creştere pentru copii cu handicap, indemnizaţia de hrană HIV SIDA, indemnizaţia persoanelor cu handicap grav. Bugetele pentru handicap nu sunt afectate.
• Ajutoarele pentru refugiaţi nu sunt afectate, pensiile invalizilor, veteranilor, indemnizaţiile persoanelor persecutate politic nu sunt afectate, abonamentele telefonice pentru veteranii de război.
• Artiştii şi pensionarii care lucrează în mediul de creaţie nu sunt afectaţi.
• Bursele studenţilor şi ale elevilor nu sunt afectate.
• Guvernul îşi va asuma răspunderea în faţa Parlamentului pentru două proiecte de lege, dintre care unul va conţine măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare, iar al doilea proiect va reglementa recalcularea pensiilor. Proiectele de lege vor fi transmise Parlamentului, după avizul CES.
• Măsurile de austeritate sunt aplicate până la 31 decembrie 2010, în condiţiile în care din 2011 vor fi aplicate Legea pensiilor şi modificările la Legea salarizării.

Acum intreb si eu: la ce le-a folosit tuturor oamenilor alora sa iasa in strada? Crede careva ca mesajul lor disperat a ajuns la urechile cuiva??

Recunosc cu durere in suflet ca eu nu cred asa ceva! Cred, cu sinceritate, ca "dragilor" nostrii conducatori putin (sau, mai bine zis, deloc) le pasa de noi, de poporul pe care ar trebui sa il conduca. Ca sunt "la putere" sau "in opozitie", tot nu le pasa de ceea ce are nevoie poporul.. (observati ghilimelele, pentru ca, de fapt, in politica nu exista decat o singura culoare - cea a banilor!)

Sincer, nu imi vine sa cred ca, la aproape 20 de ani de la revolutia din 1989 inca mai vad sloganul "Desteapta-te romane!" si ca inca mai este valabil! Nu pot sa cred ca suntem la un singur pas sa ajungem mai rau decat sub dictatura ceausista - macar atunci eram singura tara care NU avea nici macar un banut datorie la FMI.

Nu este ciudat ca o persoana la 27 de ani, care nu a trait in dictatura a ajuns sa se intrebe ce s-ar fi intamplat daca romanii nu il dadeau jos pe Ceausescu atunci cand au facut-o? Omul ala avusese un scop - sa scape Romania de FMI. Isi atinsese scopul. Cum ar fi fost viata si unde ar fi ajuns tara asta si oamenii care locuiesc aici daca Ceausescu ramanea la conducere??

Da, era rau. Da, nu puteai spune cu glas tare ceea ce gandesti. Da, aveam doar 2 ore de televizor cu cantarea Romaniei si Congresul Partidului Comunist Roman. Da, se lucra 6 zile pe saptamana. Da, te lua pe sus la plantat de copaci sau la sapat de porumb. Da, nu pteam iesi din tara. Da, aveam ratii. Da, stateam la cozi - imi amintesc ca stateam la cozi, desi eram mica, imi amintesc cat de greu era, desi am fost un copil privilegiat. Si ii multumesc zilnic lui Dumnezeu ca mi-a dat norocul care mi l-a dat si viata ceva mai usoara decat a celor din pozele de mai sus. Dar, tot nu pot sa nu ma intreb ce ar fi fost daca...?

Imi amintesc ca traiam fara a fi legata de telefonul mobil sau de calculator. Imi amintesc ca nu stateam toata ziua la televizor. Imi amintesc ca mama venea devreme acasa si putea sa stea sa se si joace cu mine. Imi amintesc ca lumea avea timp sa zambeasca in ciuda tuturor problemelor. Imi amintesc ca nu imi era frica sa merg seara pe strada. Imi amintesc ca mergeam noaptea pe strada, cu tata de mana, si radeam si glumeam si nu ne era frica de faptul ca la urmatorul colt poate sa sara unu' sa ne jefuiasca. Imi amintesc ca lumea se imbraca decent pe strazi, nu cu fustele la fund, de parca n-are avea destui bani sa isi ia ceva mai mult material (poate o fi din cauza crizei...mai stii!??). Imi amintesc ca mancarea era sanatoasa, fara faimoasele E-uri. Imi amintesc ca nu erau atatea boli si nici nu era nevoie sa iei intaritoare si vitamine ca sa iti imbunatatesti viata si sa ai energia necesara atat la munca cat si acasa. Imi amintesc ca ziua de lucru se termina la 2, 3, 4 dupa-amiaza, cand oamenii avea timp sa aiba si o familie si o viata personala - nu ca in ziua de astazi cand, daca pleci mai devreme de ora 6-7 dupa-amiaza de la munca, esti considerat neserios si/sau iresponsabil! Nu conteaza ca tu stai si "surfezi" pe internet, atata timp cat esti la birou, nu?!

Eu cred ca nimeni nu poate sa spuna, cu mana pe inima, ca absolut totul era groaznic pe vremurile alea. In vremurile alea Romania era renumita pentru produsele de cea mai buna calitate pe care le exporta. Romania era o tara care ar fi devenit infloritoare, daca ar fi fost condusa aa cum trebuia sa fie condusa, de oameni cu credinta in Dumnezeu, care sa se gandeasca la binele public, nu la interesele lor meschine.

Si uite cum m-am intors de unde am plecat! Ca intr-un cerc vicios din care nu vad iesire...

Oare de ce??

Prietena mea vorbea de Noroc (cu litera mare) Norocul ca Norocul..o fi el "personaj" sau nu, eu am o alta problema, anume Prostia! Tot cu majuscula, ca tot personaj a devenit, in ultima vreme.

De ce Prostia? E simplu: am fost prosti cand am ales asemenea oameni sa ne conduca. Ma refer aici la romani ca popor, pentru ca prosti am fost cei care am votat pentru actualii nostrii "dragi" conducatori (in speranta unei schimbari in bine) si prosti au fost cei care nu au iesit la vot, crezand ca votul lor nu conteaza!! Tot prosti au fost cei care au votat impotriva lor, sperand ca alegerile nu au fost masluite! - Deci, iata-ne un popor de prosti condusi de niste exemplare de organisme unicelulare (sincer - nu pot sa ii compar cu nici un animal, pentru ca nici un animal oricat de urat, imputit sau rau nu merita asemenea jignire!!) care isi vad doar interesul lor meschin si care ne baga pe noi, prostii, in datorii pana peste cap, taie pensiile minuscule spre inexistente ale oamenilor de rand care nu vor mai avea din ce sa traiasca si salariile oamenilor care se chinuie sa isi duca traiul in cloaca asta de taxe si impozite...

M-a cam lutat valul, ca sa ma exprim poetic, dar, parca imi ia sangele foc cand vad ca "ei" stau cu burta la soare si dorm in plenul sedintelor unde ar trebui decisa soarta unei tari frumoase si bogate. O tara locuita de oameni saraciti si prin buzunare (de indolenta lor) si in adancul sufletului (de stress, lipsa de bani si imposibilitatea de a le oferi copiilor lor un viitor sigur!)

In conditiile astea, se mai mira careva de cati romani tineri pleaca in "tarile calde" precum berzele la sfarsitul verii, sa isi faca un viitor undeva unde sa isi poate intemeia o familie, un camin...??

dilema zilei de astazi

Mda, bine, trebuie sa recunosc: n-am mai iesit de mult la o intalnire...stiu: trist - dar - problema asta s-a solutionat sambata seara. Am iesit cu un tip care chiar mi-a placut. La cat sunt eu de pretentioasa, asta nu prea se intampla des..

Am ajuns asa din cauza nenumaratelor dezamagiri pe care le-am avut in legatura cu barbatii. Nu vreau sa fiu rea sau sa trag concluzii pripite, dar, ramasesem cu un gust foarte amar si am ajuns la acea intalnire foarte circumspecta si cu "garda" ridicata, ca sa ma exprim poetic. Acum sa nu se inteleaga ca m-as fi purtat ca o scorpie cu bietul om care nu avea nici o vina, doar ca nu am fost chiar cea mai deschisa persoana...de la inceput :)

Si cu toate astea omul a stiut sa ma faca sa trec peste "precedentele" create si am gasit o groaza de subiecte de dicutie. Oricum, intalnirea a fost super - nici nu stiu cand a trecut timpul (iar o intamplare rara). La final am facut shimb de numere de telefon...

Pana aici toate bune si frumoase, ce sa spun. Am ramas cu o impresie foarte buna despre el.

Acum, problema mea este in felul urmator - cat timp trebuie sa treaca intre intalnirea reusita (zic eu) si telefonul de dupa prin care se solicita o a doua intalnire??

Cum spuneam, n-am mai facut asta de ceva ani..."pe vremea mea" se astepta pana la o saptamana...daca nu te suna intr-o saptamana, maxim, iti luai gandul si treceai la urmatorul...acum o mai fi la fel??

Ma simt asa de batrana :))

Articol de interes

Ok, bun, deci, am blog. Asa si?

Care e scopul unui blog? Sa atragi "followers"?? Pai am deja success - am unul!! :)) si as dori sa ii multumesc, pe aceasta cale, ca este langa mine inca de la inceput ;)

Acum ca acest punct a fost indeplinit, ce ar trebui sa scriu pe el??? Povestioare si poezioare izvorate din adancul imaginatiei mele, bancuri de la prieteni sau sa-mi aleg un subiect de dezbatere??

Sincer nu stiu, doar sper sa ma dezmeticesc si eu ce si cum...

Am prieteni care ma iubesc si ma fac sa rad des :)

Ion se trezeste intr-o dimineata cu o mahmureala ingrozitoare dupa o noapte petrecuta la o petrecere de afaceri. Se chinuie sa-si deschida ochii si primul lucru pe care il vede sunt doua aspirine asezate langa un pahar cu apa pe noptiera. Si langa el, un trandafir rosu! Ion se ridica din pat si-si vede hainele curate si calcate. Se uita prin camera si vede ca totul e in ordine perfecta si luceste de curatenie. La fel e si in restul casei. Ia aspirinele, se sperie cand se uita in oglinda din baie si vede un ochi vanat si in cele din urma observa un bilet pe masa pe care scria: "Dragul meu, micul dejun e in cuptor. Eu am iesit la cumparaturi. Te iubesc!!" Se taraste pana in bucatarie si vede ca intr-adevar il asteapta micul dejun aburind si ziarul de dimineata.Fiul lui e si el in bucatarie. Ion il intreaba:
- Fiule, ce s-a intamplat azi-noapte?
- Pai, ai ajuns acasa beat dupa 3 dimineata si ai luat-o razna. Ai rupt masuta din sufragerie, ai varsat pe coridor si ti-ai facut un ochi vanat cand ai dat cu capul de usa.
- Atunci de ce este totul intr-o ordine atat de perfecta, atat de curat, am primit un trandafir rosu si micul dejun ma asteapta pe masa?
- Ah, asta-i simplu, ii raspunde fiul. Mama te-a tarat pana in dormitor si cand a incercat sa-ti dea jos pantalonii i-ai spus: "Lasa-ma in pace, tarfa ce esti, sunt insurat!"

Morala:
Masuta rupta - 300.26 lei
Micul Dejun - 10.20 lei
Trandafirul rosu - 5.00 lei
Aspirinele - 0.50 lei

Sa spui lucrul potrivit la momentul potrivit... de nepretuit!

Sa va fac cunostina cu pisica mea care adora sa doarma in chiuveta proaspat spalata :)) ea e Missy!

M-am convins ca nu se mai poate asa! TREBUIE sa am si eu un blog! Ce sa scriu pe el, nu stiu, dar - IL AM! :))